Bullying în școli: o problemă de siguranță și bunăstare pentru elevi, părinți și profesori

Fenomenul bullying în școli reprezintă o provocare complexă, care nu trebuie confundată cu simplele tachinări între copii. Acest comportament repetitiv, intenționat și bazat pe un dezechilibru de putere afectează profund climatul educațional și bunăstarea elevilor. Înțelegerea corectă a bullying-ului, identificarea semnelor și aplicarea unor strategii coerente de prevenire și intervenție sunt esențiale pentru a crea un mediu școlar sigur și incluziv.

Bullying în școli: definiții, manifestări și soluții practice pentru o comunitate educațională responsabilă

Acest articol oferă o perspectivă clară asupra fenomenului bullying în școli, explicând criteriile care îl definesc, diferențele față de conflicte sau tachinări, principalele forme de manifestare, semnele prin care putem recunoaște victimele sau agresorii, precum și pașii practici pe care elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii îi pot urma pentru prevenție și intervenție. De asemenea, sunt prezentate aspecte legale relevante în contextul românesc, precum și resurse utile pentru protecția copiilor.

Ce este bullying-ul? Definiții clare și diferențierea de alte comportamente

Bullying-ul este o formă de violență între egali caracterizată de trei elemente esențiale: intenția de a face rău, repetitivitatea și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Acest tipar nu trebuie confundat cu un conflict punctual sau cu tachinări ocazionale, care pot apărea natural în relațiile dintre copii și care, în mod normal, se opresc atunci când cineva exprimă disconfort.

În România, bullying-ul este recunoscut oficial ca violență psihologică și este reglementat prin Legea educației naționale, care impune unităților școlare obligații clare de prevenire și intervenție. Este important de subliniat că tachinările „normale” nu se prelungesc în timp și nu urmăresc să controleze sau să umilească sistematic o persoană, ceea ce contrazice exact natura bullying-ului.

În mediul online, situația este mai complexă, deoarece un singur act (de exemplu, distribuirea unei imagini umilitoare) poate genera efecte repetate prin redistribuire, transformându-se într-un atac continuu asupra victimei. Astfel, în cyberbullying, repetitivitatea poate deriva din mediul digital și nu doar din acțiunile directe ale agresorului.

Manifestările bullying-ului în viața școlară și online

Bullying-ul se poate manifesta prin diverse forme, adesea combinate, care afectează copilul pe multiple planuri:

Bullying verbal: insulte, porecle degradante, ironii legate de aspect, familie sau rezultate școlare, care în timp devin un mecanism de control și intimidare.
Bullying relațional (social): excludere organizată din grupuri, boicoturi sociale, răspândirea de zvonuri, izolarea în pauze sau excursii, care transmit mesajul că victima „nu are loc” în comunitate.
Bullying fizic: îmbrânceli, lovituri, distrugerea obiectelor, agresiuni în zone fără supraveghere; adesea aceste acțiuni rămân nedeclarate din frica de represalii sau stigmatizare.
Bullying psihologic: intimidări, amenințări, șantaj emoțional, umilire publică, forțarea la comportamente degradante, în special când agresorul are statut social în grup.
Cyberbullying: mesaje jignitoare, conturi false, excludere din grupuri online, distribuire neautorizată de conținut umilitor; conform studiului Salvați Copiii – Ora de Net (2023), 40% dintre copii au fost jigniți sau deranjați pe internet.
Bullying pe criterii discriminatorii: atacuri legate de aspect fizic, dizabilitate, etnie sau statut social, care pot perpetua discriminarea și excluderea.

În toate aceste forme, prezența unui public – chiar și unul tăcut sau complice prin neintervenție – legitimează și alimentează fenomenul.

Semne ale victimelor și ale agresorilor: cum recunoaștem implicarea în bullying

Adesea, copilul victimă nu comunică direct experiențele sale, fiind copleșit de rușine sau teamă. De aceea, adulții trebuie să fie atenți la semnele indirecte:

Schimbări emoționale: anxietate, iritabilitate, tristețe, retragere, hipervigilență, teama de școală sau de anumite momente (pauze, grupuri).
Comportamente de evitare: refuzul de a merge la școală, izolarea socială, modificarea traseului zilnic, evitarea interacțiunilor cu colegii.
Performanțe școlare în scădere: absențe frecvente, lipsa concentrării, reticență în participare.
Simptome somatice: dureri de cap sau de stomac, tulburări de somn, oboseală inexplicabilă.

În ceea ce privește agresorii, aceștia pot manifesta nevoi de dominare, lipsă de empatie, justificări pentru comportamentul lor și atragerea unui public care susține sau amplifică agresiunile, inclusiv prin mediul online. Martorii pasivi joacă, de asemenea, un rol important, deoarece frica de a deveni următoarea victimă îi poate determina să nu intervină, însă pot fi încurajați să sprijine victimele prin raportare și refuzul de a alimenta agresiunile.

Importanța intervenției timpurii: efecte și riscuri ale bullying-ului

Bullying-ul generează un stres cronic, deoarece victima anticipează constant următorul episod de agresiune, ceea ce afectează profund bunăstarea emoțională și performanța școlară. Pe termen scurt, se manifestă prin anxietate, retragere și absenteism, iar pe termen lung poate deteriora stima de sine, încrederea în ceilalți și sănătatea mintală. Deși bullying-ul nu cauzează automat tulburări psihice, el reprezintă un factor de vulnerabilizare semnificativ.

Agresorii care învață că dominarea este acceptată pot dezvolta un stil relațional problematic, iar lipsa reacției coerente din partea adulților poate încuraja escaladarea comportamentelor agresive. Martorii, la rândul lor, suferă în climatul unei clase în care frica și cinismul devin norme, afectând întregul proces educațional.

Ghid practic pentru intervenție: ce pot face elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii

Succesul intervenției depinde în mare măsură de reacția promptă și consecventă a adulților din jurul copilului. Iată câteva recomandări practice:

Elevii victime: se pot proteja evitând expunerea la situații nesigure (pauze în preajma colegilor de încredere, zone supravegheate) și pot documenta discret incidentele (dată, loc, ce s-a întâmplat, martori) pentru a sprijini intervenția adulților.
În cazul cyberbullying-ului: este esențială păstrarea dovezilor digitale (capturi de ecran, linkuri, nume de conturi), blocarea și raportarea conținutului abuziv pe platformele respective, dar și informarea unui adult responsabil.
Părinții: trebuie să abordeze situația calm, să asigure copilului sprijin și siguranță, să culeagă informații clare și să comunice în scris cu școala pentru a solicita măsuri concrete și monitorizare. Tonul empatic și cooperarea cu școala sunt fundamentale pentru un rezultat eficient.
Profesorii și diriginții: trebuie să evite minimalizarea situației sau expunerea publică a victimei, să delimiteze clar comportamentul inacceptabil, să protejeze victima imediat și să aplice consecințe educative agresorului, implicând martorii în mod constructiv.
Conducerea școlii: are responsabilitatea de a implementa proceduri funcționale de prevenire și intervenție, de a comunica transparent cu familiile și de a urmări îndeaproape situațiile semnalate pentru a preveni subraportarea și escaladarea fenomenului.
Martorii și colegii: pot contribui la stoparea bullying-ului prin sprijinirea victimei, raportarea către adulți și evitarea participării la răspândirea conținutului umilitor, mai ales în mediul online.

Aceste recomandări sunt dezvoltate și susținute în cadrul legislației și în ghidurile educaționale din România, așa cum sunt detaliate în materialele privind bullying-ul în școli și intervențiile pas cu pas.

Raportarea și documentarea bullying-ului: aspecte esențiale în contextul românesc

În România, instituțiile de învățământ sunt obligate să intervină în cazurile de violență psihologică – bullying și să asigure un mediu sigur pentru elevi. Există proceduri clare pentru semnalarea faptelor, inclusiv un mecanism de raportare anonimă aprobat prin ordin guvernamental, care facilitează adresarea problemelor fără teama de represalii.

Documentarea incidentelor, în special în cazul cyberbullying-ului, este crucială: capturi de ecran, linkuri, date și martori ajută la o evaluare obiectivă și la aplicarea unor măsuri eficiente. Părinții sunt încurajați să comunice în scris cu școala, solicitând răspunsuri clare privind măsurile luate și termenele de implementare, iar în cazurile de inactivitate, pot escalada sesizarea către inspectoratele școlare.

Mai multe detalii privind prevenirea și combaterea violenței în mediul educațional pot fi consultate în resursele dedicate de la Salvați Copiii România, specializate în protecția împotriva violenței în școli.

Prevenția bullying-ului: rolul școlii și familiei în construirea unui climat sigur

Prevenția eficientă a bullying-ului în școli nu se reduce la campanii ocazionale sau postere informative. Este nevoie de reguli clare, aplicate consecvent, de educație socio-emoțională pentru elevi și de un climat în care raportarea situațiilor este încurajată și protejată. Profesorii trebuie să intervină imediat la primele semne de umilire, iar normele de conviețuire să fie înțelese și respectate de toți membrii comunității.

În era digitală, alfabetizarea digitală devine o componentă fundamentală a prevenirii, ajutând copiii să înțeleagă riscurile redistribuirii conținutului și să își protejeze datele personale. Studiile recente subliniază necesitatea unor programe adaptate platformelor folosite de elevi, care să promoveze un comportament responsabil online.

La nivel sistemic, mecanismele de semnalare anonimă permit identificarea timpurie a situațiilor problematice, reducând astfel riscul ca acestea să rămână ascunse și să escaladeze.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă se întâmplă o singură dată?
Un incident izolat poate fi începutul unui tipar de bullying dacă există un dezechilibru de putere și probabilitatea de repetare. În mediul online, un singur act poate deveni repetitiv prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu spune să nu spun nimănui?
Este important să luați în serios frica copilului și să îl asigurați că scopul este protecția sa, iar acțiunile vor fi făcute împreună, evitând expunerea inutilă.
Care sunt cele mai utile dovezi în cazurile de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, precum și numele conturilor implicate sunt esențiale pentru clarificare și intervenție.
Are sens să raportez dacă agresorul este „popular” în clasă?
Da, tocmai statutul social poate menține bullying-ul, iar raportarea bine documentată reduce spațiul de interpretare și permite o intervenție eficientă.
Școala are obligația să intervină în cazurile de bullying?
Da, legislația educației și normele metodologice stabilesc clar responsabilitățile școlii în prevenirea și combaterea bullying-ului.

Bullying-ul în școli nu trebuie privit ca o problemă marginală sau ca simplă tachinare, ci ca o formă de violență care afectează grav siguranța și bunăstarea elevilor. Intervenția timpurie, comunicarea clară și aplicarea consecventă a procedurilor sunt fundamentale pentru protejarea copiilor și pentru construirea unui mediu educațional sănătos. Toți actorii implicați – elevi, părinți, cadre didactice și conducere – au un rol esențial în a identifica, raporta și preveni astfel de situații, contribuind la o cultură a respectului și responsabilității.